Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene


Arma radiolocatie a cunoscut o evolutie si mutatii dintre cele mai spectaculoase, Astfel, in baza legii nr.938 din martie 1939 a luat fiinta Serviciul general de Panda si Alarma, pe teritoriul Romaniei au fost dislocate 6 statii de radiolocatie de productie germana (3 FREYA si 3 WURTZBURG), iar structura Serviciului reorganizata pe 28 zone de aparare antiaeriana, a functionat pana la 9 mai 1945. In continuare la 10.04.1949 a luat fiinta in cadrul Comandamentului Apararii Antiaeriene Sectia de Panda Aeriana (ulterior O.I.L.A), care ia in subordine prima campanie de radiolocatie de la Bucuresti - Baneasa dotata cu statii de tipurile S.C.R.-527 D (americana), AN/TPS - 53 (engleza), WURTZBURG (GERMANA), apoi alte companii si batalioane infiintate si inzestrate cu statii de radiolocatie de productie sovietica de tipul 3P-20, GP-3A, P-8 si P-20. Ziua care semnifica aparitia radiolocatiei ca sistem unic de supraveghere a spatiului aerian, este 25 iulie 1955, cand prin ordinul C.L.-0074 au luat fiinta in cadrul C.A.A.T. trupele radiotehnice ca arma in armata Romaniei, avand in structura 3 regimente si 2 batalioane cu 12 noduri si 14 posturi radiotehnice.
In continuare pana in 1978 a continuat dotarea cu tehnica sovietica de tipul: P-12, P-30, P-15, P-35, P.R.V.-11, P-37, cind s-a introdus in serviciu pe scara larga si aparatura de automatizare (VP-01, VP-02, VP-04, VP-11) iar ulterior pana in 1989 datorita necesitatii imbunatatirii parametrilor zonei de cercetare a spatiului aerian numarul subunitatilor a crescut la 56 si al mijloacelor la 234, aparand noi tipuri: P-18, PRV-13, P-14, PRV-17, START-1M, ST-68. Structurile de comanda si invatamant au evaluat de asemenea. Astfel in 1960 Scoala Militara de ofiteri activi de radiolocatie, infiintata in 1952 la Sibiu, a fost mutata la Brasov, unde fiinteaza si astazi, iar in 1998 Brigada 46 Radiotehnica- Ploiesti (infiintata in 1965) si Brigada 41 Radiotehnica- Timisoara (infiintata in 1966) au fost desfiintate, in locul lor aparand Centrele de radiolocatie (similar regimente) fapt ce a condus la cresterea operativitatii, supletei si eficientei actului de decizie, la optimizarea fluxului informational despre situatia aeriana si la crearea conditiilor pentru realizarea sistemului integrat-militar si civil- de gestionare a spatiului aerian.
In prezent in cadrul procesului de reforma a armatei, radiolocatia continua perfectionarea cadrului organizatoric si functional, ca urmare a noii arhitecturi de securitate si a inzestrarii cu tehnica performanta. Introducerea in dotarea subunitatilor de radiolocatie a sistemelor radar moderne 3D cu raza lunga de actiune (FPS-117) cu raza mica de actiune ( Gap Filler) si operationalizarea ASOC (Centrul de operatii pentru suveranitate aeriana) au creat bazele modernizarii, ale trecerii de la radiolocatia analogica la cea digitala cu o buna protectie la toate categoriile de bruiaj, precum si la posibilitatea lucrului compatibil cu sistemele aviatiei militare si civile. Aderarea Romaniei la NATO a impus ca procesul de inzestrare cu mijloace radar moderne si informatizarea conducerii activitatilor specifice sa determine adoptarea unor noi structuri coerente si ierarhizate astfel incat sa puna in valoare performantele tehnicii in cadrul unui sistem de supraveghere a spatiului aerian integrabil in NATINEADS.