Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene


La sfarsitul secolului al-IX-lea si inceputul secolului al-XX-lea extinderea razboilui in spatiul aerian, prin utilizarea in scopuri militare a mijloacelor de zbor a necesitat aparitia artileriei antiaeriene, potrivit principiului "arma contra arma". Perioada de neutralitate a Romaniei de dinaintea primului razboi mondial a fost folosita din plin pentru pregatirea si inzestrarea armatei cu armament, tehnica de lupta si munitii. In anul 1914, Marele Stat Major roman a efectuat "Studiul asupra apararii antiaeriene a capitalei si a zonei interioare" in care s-au dezbatut posibilitatile de realizare prin forte proprii a unor mijloace de aparare a obiectivelor, trupelor si populatiei impotriva loviturilor executate din aer. Ca urmare , in primul trimestru al anului 1914 a fost elaborat "Planul pentru completarea armatei cu material de razboi " in care se prevedea si introducerea in inzestrare a tunurilor antiaeriene cu munitia aferenta .
Astfel ,in August 1916 s-au achizitionat din import 4 tunuri antiaeriene cal.75mm tip Deport .Dupa incheierea Conventiei romano-franceze pentru import tehnica militara ,fortelor aeriene li s-au adaugat alte 12 tunuri a.a. cal.75mm Puteaux. La 15 aprilie 1916 a fost infiintata "Scoala de tragere cu tunul antiaerian calibru 57mm.", mai intai la Mihai Bravu, apoi la Turtucaia, iar la 23 iunie 1916 una asemanatoare pentru tunurile de 57mm. sistem Burileanu si Negrei, pentru pregatirea ofiterilor si militarilor rezervisti concentrati. La 9 august 1916, dupa semnarea "Conventiei militare dintre Romania si Antanta" ia fiinta o noua structura "Corpul Apararii Antiaeriene" destinat sa duca lupta cu inamicul aerian. Ca urmare a unor puternice presiuni politico-diplomatice, la 14 august 1916, orele 21.00 a fost transmis ordinul de mobilizare in toata armata, ordin care reprezinta certificatul de nastere a artileriei antiaeriene romane. In acel moment erau pregatite pentru trageri antiaeriene 113 tunuri. Prima unitate de artilerie antiaeriana, atestata documentar ca fiind in functiune in dimineata zilei de 15 august 1916, consfinteste aparitia in structura armatei romane a unei noi arme, artileria antiaeriana.
Prima victorie a artileriei antiaeriene avea sa se produca in noaptea de 13/14 septembrie 1916, cand zeppelinul cu nr. 181 a fost lovit si numai dupa ce a abandonat peste bord tot ceea ce putea arunca a reusit sa ajunga la baza din sudul Dunarii. Faurirea statului national unitar roman a exercitat, in mod firesc, determinari favorabile si asupra capacitatii de aparare a tarii. Pana in anul 1920 artileria antiaeriana nu avea sa mai cunoasca modificari, iar in urmatorul deceniu a cunoscut o dezvoltare lenta. In 1930, generalul Alevra, sesizand insuficienta mijloacelor de aparare antiaeriana din armata romana, propunea ca la fiecare armata sa existe, in afara diferitelor categorii de aviatie necesara, cate un regiment de artilerie antiaeriana, o companie de proiectoare si o companie de mitraliere.
La 27 iulie 1933 conducerea Comandamentului Apararii Antiaeriene a fost incredintata colonelului Popescu Gheorghe, care va reusi desavarsirea operei de consolidare a locului si rolului artileriei antiaeriene intre armele de baza ale armatei romane. La 12 iunie 1942 aviatia americana a executat primul raid in spatiul aerian al Romaniei, vizand orasul Ploiesti cu un grup de 12 avioane de tipul B-24, dar bombele au fost aruncate la intamplare fara efect sub riposta artileriei antiaeriene. In anul 1938 s-a infiintat Centrul de Instruire al Apararii contra Aeronavelor ca unitate specializata in instruirea tuturor cadrelor militare din arma Artilerie Antiaeriana. Un eveniment important l-a constitiut inceperea bombardamentelor aviatiei anglo-americane la 1August 1943 asupra zonei petroliere romanesti .Bombardamentul a fost un semiesec pentru inamic si o mare victorie a aviatiei si mijloacelor de aparare antiaeriana a Romaniei . Se poate spune ca artileria antiaeriana romana a fost pusa in cursul razboiului din anii 1941-1945 in situatia de duce actiuni de lupta impotriva celor mai puternice forte aeriene din lume in epoca respectiva .
Dupa al doilea razboi mondial , posibilitatile de lupta ale artileriei antiaeriene au crescut semnificativ odata cu aparitia sistemelor de rachete so-aer si utilizarea datelor de radiolocatie .Incepand cu anul 1960 au intrat in inzestrarea trupelor de artilerie antiaeriana primele complexe de rachete sol-aer care pana la sfarsitul secolului au capatat pondere in inzestrarea trupelor de artlerie si rachete sol-aer organizandu-se o brigada si 6 regimente la apararea antiaeriana a teritoriului si 4 regimente la trupele de uscat cu tehnica " VOLHOV" ," NEVA " , KUB " si OSA-K " . De-a lungul deceniilor postbelice, arma Artilerie si Rachete Sol-Aer, componenta a armatei romane, a facut parte din diverse structuri (inspectorate, comandamente, directii), dar a ramas aceeasi arma activa, cu rol si loc bine precizate in organismul militar. Desi arma artilerie si rachete sol-aer a trecut prin profunde transformari care au insemnat desfiintarea unui numar considerabil de mari unitati , unitati si subunitati , in perspectiva se profileaza infiintarea unor structuri de aparare aeriana cu baza la sol cu tehnica de lupta similara cu a aliatilor. In prezent, artileristii si rachetistii sol-aer isi concentreaza eforturile pentru cresterea capacitatii combative a tuturor structurilor in situatii aeriene complexe. Zi de zi, ceas de ceas, ei isi intensifica antrenamentele cu tinte aeriene marcate si simulate si se pregatesc asiduu pentru executarea aplicatiilor tactice cu trageri de instructie si de lupta in poligon.